o boare de vant,
teiul lui Eminescu-
cate amintiri!
* * *
ce zi senina!
arde la soare, coroana
unei papadii
* * *
murmur de ploaie
dulce aromă de flori-
speranţă şi dor
* * *
vântul dansează
norii-n ascuns flirtează-
copii visează
* * *
adie frunza-
floare de nu-mă-uita
în privirea ta
* * *
cireşe coapte
în lumina nopţii-
stele purpurii
* * *
afară plouă -
mierla îşi caută cuib
în vechiul tei
* * *
cerul larg deschis
întâlnind la orizont
eternul lac
* * *
părul fetiţei
flutură alb în aer-
puf de păpădie
* * *
pe cer se aprind
culorile de curcubeu-
merii înfloresc
* * *
nori înfuriaţi
tulbură liniştea
unei păpădii
* * *
vioara cântă
simfonia primăverii
şi ghiocei răsar
* * *
un cerşetor
căutând printre resturi
ouă de paşte
* * *
se scutură flori
teiul înclină umil -
apus de soare
* * *
un tei în amurg
un poem purtat de vânt
şi Eminescu
* * *
ochiul boului,
albine, sute roiesc-
belşug de miere
Tuesday, May 13, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)


2 comments:
Monica, ochiul boului înfloreşte toamna. Poate nu se potriveşte titlul. Greierele este kigo de toamnă. Ai de ales şi de modificat. Cel mai simplu e să scrii cele două haiku-uri într-o altă postare, în toamnă şi să ştergi haiku-urile repostate şi comentariul meu de aici.
Cu drag, Maria
cireşe coapte
în lumina nopţii-
stele purpurii
* * *
afară plouă -
mierla îşi caută cuib
în vechiul tei
sunt de vară
Post a Comment